Contextul istoric și dezvoltarea navelor pot fi urmărite încă din timpuri preistorice. Pentru a traversa râuri și lacuri, oamenii timpurii au început să folosească trunchiuri de copaci sau bambus pentru a face flotoare simple, care au fost cele mai vechi canoe. De-a lungul timpului, oamenii au stăpânit treptat tehnici de construcție navale mai complexe, cum ar fi folosirea pieilor de animale și a lemnului pentru a face plute. Deși aceste nave primitive erau simple, ele au pus bazele dezvoltării ulterioare a navelor.
Intrând în vremuri străvechi, fiecare civilizație și-a dezvoltat propria tehnologie de construcție navală. Vechii egipteni au construit nave cu pânze din stuf pentru transport pe râul Nil; grecii antici au creat faimoasele nave de război cu trei-catarge, care au fost utilizate pe scară largă în Marea Mediterană și au devenit un instrument important pentru hegemonia maritimă la acea vreme; în China, nava de construcție a apărut în perioada de primăvară și toamnă și în perioada statelor în război. Aceasta este o navă mare cu mai multe punți, folosită în principal în scopuri militare.
Evul Mediu a fost o perioadă de dezvoltare rapidă a tehnologiei de navigație și a proiectării navelor. Odată cu introducerea busolei și desenarea hărților nautice, navigatorii europeni au început să exploreze oceanul. Navele reprezentative ale acestei perioade includ caravelele și galeoanele. Caravela este o navă mică, ușoară și rapidă, potrivită pentru călătorii pe ocean, în timp ce galeonul este o navă comercială mare, înarmată, cu capacități defensive puternice. Pe caravelă Columb a descoperit Lumea Nouă, dând startul Epocii Explorării.
Dezvoltarea navelor moderne a început odată cu Revoluția Industrială. În 1807, inginerul american Robert Fulton a construit primul vas cu aburi comercial din lume, Clermont, marcând apariția erei navelor cu aburi. De atunci, motoarele cu abur au fost utilizate pe scară largă în diferite tipuri de nave, îmbunătățind considerabil viteza și capacitatea de transport a navelor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, oțelul a început să înlocuiască lemnul ca principal material de construcție navală, făcând navele mai durabile. În același timp, invenția sistemului de propulsie cu elice a îmbunătățit și mai mult performanța navelor.
În secolul al XX-lea, apariția motoarelor cu ardere internă a promovat din nou dezvoltarea tehnologiei navelor. Motoarele diesel au devenit treptat principala unitate de putere marină datorită eficienței și fiabilității lor ridicate. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, țările au construit un număr mare de nave de război și submarine, ceea ce a promovat progresul rapid al tehnologiei navelor. După război, ascensiunea navelor de containere a schimbat complet sistemul logistic global, a redus semnificativ costurile de transport și a promovat dezvoltarea comerțului internațional. În plus, navele de croazieră de lux au devenit, de asemenea, o parte importantă a industriei turismului, oferind pasagerilor o experiență confortabilă de călătorie pe mare.
La intrarea în secolul 21, protecția mediului și dezvoltarea durabilă au devenit probleme importante în industria de transport maritim. Multe țări și regiuni au început să promoveze navele ecologice și să adopte materiale și tehnologii de construcții navale mai ecologice pentru a reduce impactul asupra mediului.